Lustratie

Am avut o zi ciudata… Indeobste, in weekend imi rontai suplimentul cultural al ft.com si ma plimb, lenes-fumator, prin parcuri.

Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa… Un pic agitat (exces de cafeina?) mi’am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti – intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi’am luat’o in vara dar pe care o credeam ratacita… Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu’ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul…

Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana… dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua …:

“Lustratie. Cuvantul inseamna ‘purificare’ si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la ‘curatare’ in genere. Agrum lustrare inseamna ‘a curata ogorul’. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau ‘locul social’ (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.

Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa’i fie, insa, trupului care il poarta”

Explore posts in the same categories: General